In acest articol, vom raspunde la o intrebare pe care unii pacienti, in special parinti ai copiilor care vin la clinica, ne-o adreseaza, si anume: „Dintii de lapte nu au radacina?”.
Este o intrebare care pare simpla, dar care scoate la iveala un mit destul de raspandit printre parinti. Multi raman surprinsi cand aud explicatia completa. Adevarul este ca dintii de lapte au radacina, insa aceasta este diferita fata de cea a dintilor permanenti, atat ca dimensiune, cat si ca durata de viata.
„Dintii de lapte nu au radacina”. Cel mai probabil, la baza acestui mit stau doua lucruri: in primul rand, faptul ca radacinile dintilor de lapte sunt mai mici si mai putin dezvoltate decat cele ale dintilor permanenti; si in al doilea rand, faptul ca radacinile dintilor de lapte sunt supuse fenomenului de resorbtie, adica disparitia acestora pe masura ce dintele permanent se pregateste sa erupa.
Mitul s-a raspandit si pentru ca, atunci cand un copil pierde un dinte de lapte, ceea ce vedem ca „iese” este, in general, doar coroana dintelui. Radacina este deja partial sau total resorbita, ceea ce face ca parintii sa creada ca nu a existat niciodata. Dar aceasta a fost acolo, initial, si a sustinut dintele in os o perioada semnificativa de timp.
Cu alte cuvinte, raspunsul la intrebarea „Dintii de lapte nu au radacina?” este: BA DA, insa acestea au dimensiuni reduse si sunt resorbite pe masura ce apar dintii permanenti.
Da, dintii de lapte au radacina, dar aceasta nu este la fel de solida si lunga precum cea a dintilor permanenti. Este o structura adaptata rolului temporar al acestor dinti, care, dupa cativa ani, vor face loc celor permanenti.
Concret, dintele permanent apasa pe dintele de lapte, iar prin presiunea exercitata declanseaza fenomenul de resorbtie a radacinii acestuia.
Pe masura ce dintele permanent incepe sa erupa, el aplica presiune asupra radacinii dintelui de lapte, ceea ce activeaza celulele care incep sa „topeasca” osul si radacina dintelui temporar. Este un mecanism natural, foarte bine orchestrat de organismul uman.
Este important de precizat ca resorbtia este un proces de lunga durata, iar dintele de lapte nu cade odata cu declansarea acesteia. Resorbtia incepe odata cu declansarea miscarilor eruptive ale dintilor permanenti (cu pana la 3-4 ani inainte ca dintele de lapte sa fie inlocuit).
Asta inseamna ca procesul este lent si se desfasoara pe parcursul mai multor ani. Radacina dintelui de lapte este resorbita treptat, iar dintele devine din ce in ce mai mobil, pana cand cade de la sine, fara durere, in majoritatea cazurilor.
De altfel, aceasta perioada a „dentitiei mixte” (atat dinti de lapte, cat si permanenti) poate fi caracterizata de durere si de o jena in timpul meselor sau igienei orale, ceea ce poate duce la acumularea placii bacteriene.
Pentru multi copii, aceasta perioada este una destul de sensibila. Dintii „se misca”, gingiile pot fi inflamate, iar durerea sau disconfortul pot duce la evitarea sau superficialitatea periajului dentar. Acest lucru creeaza conditii ideale pentru acumularea placii bacteriene si aparitia cariilor.
Tocmai de aceea, este recomandat ca parintii sa intensifice controalele stomatologice ale copiilor, odata ce acestia implinesc varsta de 5-6 ani, pentru a se asigura ca totul este in regula si ca dintii de lapte sunt inlocuiti „ca la carte” de dintii permanenti.
Vizitele regulate la medicul stomatolog sunt esentiale pentru monitorizarea evolutiei dentitiei si pentru prevenirea complicatiilor. Medicul poate observa daca un dinte permanent are dificultati in a erupe sau daca un dinte de lapte ramane prea mult pe arcada.
Asadar, mitul conform caruia dintii de lapte nu au radacina este fals. Adevarul este ca acesti dinti au radacina, dar aceasta este temporara si dispare treptat pentru a face loc dintilor permanenti. Este un proces natural, bine reglat biologic, care trebuie insa supravegheat de un medic stomatolog pentru a se desfasura corect si sanatos pentru copil.
