Parodontoza este una dintre cele mai răspândite afecțiuni dentare cronice, dar în același timp una dintre cele mai ignorate până când consecințele devin vizibile și greu de gestionat.
În ciuda faptului că mulți pacienți se concentrează pe suprafața vizibilă a danturii – alinierea dinților, culoarea sau integritatea coroanelor – realitatea este că sănătatea orală începe din profunzime, în structurile de susținere ale dinților.
Atunci când acestea sunt afectate, procesul este lent, aproape insesizabil la început, dar progresiv și distructiv pe termen lung. Aici intervine necesitatea înțelegerii corecte a ceea ce înseamnă parodontoza, cauza principală a pierderii dinților la adulți, precum și a efectelor pe care le generează asupra întregii danturi și asupra stării generale de sănătate.
Pentru a putea preveni sau trata eficient această afecțiune, este important de înțeles că parodontoza începe, de cele mai multe ori, cu o inflamație minoră a gingiilor – gingivita. Aceasta poate părea inofensivă, poate fi însoțită doar de sângerări ocazionale la periaj sau de o sensibilitate discretă.
Totuși, dacă este ignorată, procesul inflamator se extinde, afectând treptat ligamentele parodontale și osul care susține rădăcina. Din acest punct, afecțiunea devine mult mai dificil de controlat, iar deteriorările devin ireversibile.
Tocmai de aceea, expresia „parodontoza cauza” este atât de importantă în orice discuție legată de prevenție: identificarea timpurie a factorilor declanșatori este esențială pentru a evita distrugerea ireversibilă a structurilor de susținere.
Printre cauzele principale de apariție a parodontozei se află acumularea de placă bacteriană și tartru, rezultate ale unei igiene orale deficitare. Placa bacteriană conține microorganisme care eliberează toxine iritante pentru gingii, iar tartrul – mult mai dur și compact – acționează ca un rezervor permanent de bacterii, greu de îndepărtat fără intervenție profesională. La acestea se adaugă factori precum:
- fumatul, care reduce fluxul sanguin la nivelul gingiilor și încetinește vindecarea;
- bolile metabolice;
- stresul;
- predispoziția genetică;
- alinierea incorectă a dinților, care favorizează acumulările bacteriene în zone greu accesibile periajului.
Pe măsură ce parodontoza avansează, efectele devin tot mai evidente:
- gingii retrase;
- mobilitate dentară;
- halena persistentă;
- durere la masticație;
- sensibilitate accentuată.
Acestea sunt doar câteva dintre simptomele care semnalează faptul că țesuturile de susținere a dinților au fost afectate într-o proporție semnificativă. Mulți pacienți ajung în cabinet în această etapă, când deja unul sau mai mulți dinți sunt compromiși, iar opțiunile de tratament devin limitate. În aceste situații, se ajunge frecvent la extracții, ceea ce duce la schimbări estetice și funcționale, care afectează:
- masticația;
- vorbirea;
- structura feței.
Pierderea unui dinte poate provoca migrarea celor din jur, modifica mușcătura și genera presiuni incorecte asupra articulației temporo-mandibulare.
În momentul în care un dinte este pierdut din cauza parodontozei, următoarea întrebare este legată de alegerea unei soluții stabile și eficiente pentru înlocuire. Mulți pacienți iau în calcul punțile dentare sau protezele mobile, însă aceste variante nu oferă aceeași siguranță și funcționalitate ca implanturile dentare. În plus, în cazul punților, este necesară afectarea dinților vecini sănătoși, prin șlefuire, pentru a susține lucrarea protetică, ceea ce nu este o opțiune ideală, mai ales când dantura are deja slăbiciuni.
Implantul dentar reprezintă soluția stabilă după pierderea dinților afectați de parodontoză datorită modului în care acesta interacționează cu osul. Un implant este, practic, o rădăcină artificială din titan, integrată biologic în os printr-un proces numit osteointegrare. Acest proces permite implantului să se comporte asemenea unui dinte natural, să ofere stabilitate, rezistență și confort. În plus, implantul oprește resorbția osoasă, un fenomen frecvent după extracții. Atunci când osul nu mai este stimulat de o rădăcină, acesta începe să se retragă treptat, subțiind structura maxilarului, ceea ce va afecta conturul feței. Un implant transmite din nou presiune masticatorie în os, păstrându-l activ și sănătos.
De asemenea, implanturile dentare au un aspect extrem de natural, iar coroana aplicată pe implant poate fi personalizată astfel încât să se potrivească perfect cu restul danturii, atât ca formă, cât și ca nuanță. Pentru pacienții care au trecut prin episoade dureroase și complicate cauzate de parodontoză, revenirea la normalitate printr-o soluție stabilă, confortabilă și estetică este un pas important spre recâștigarea încrederii în propriul zâmbet.
Este important de menționat că, înainte de inserarea unui implant dentar, parodontoza – în funcție de cauză – trebuie tratată și stabilizată, pentru a evita recontaminarea și compromiterea implantului. Tratamentul poate include:
- detartraj profund;
- laser parodontal;
- chiuretaje;
- terapii de regenerare tisulară, în funcție de gravitatea cazului.
Odată ce inflamația este controlată, procesul de implantare poate fi realizat în condiții optime.
Înțelegerea corectă a sintagmei parodontozei și a cauzelor apariției acesteia este esențială pentru orice pacient care dorește să prevină pierderea dinților și să-și mențină sănătatea orală pe termen lung. Efectele bolii pot fi severe, însă pot fi controlate prin:
- diagnostic timpuriu;
- tratament adecvat;
- igienă orală constantă.
Atunci când un dinte este pierdut, implantul dentar rămâne cea mai stabilă, durabilă și eficientă opțiune pentru restabilirea completă a funcției și esteticii danturii.
